| 1.
|
REGRET'A, regr'et, vb. I. Tranz. A simţi un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remuscări, a se căi. - Din fr. regretter.
Sursă
: DEX'98
(57959)
- dante |
| |
| 2.
|
REGRET'A vb. 1. v. căi. 2. (înv. si pop.) a plânge. (Îsi ~ păcatele.)Sursă
: Sinonime
( 205835)
- siveco |
| |
| 3.
|
regret'a vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. regr'et, 3 sg. si pl. regr'etă
Sursă
: DOR
(277708)
- siveco |
| |
| 4.
|
A REGRET'A regr'et 1. intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a se căi. 2. tranz. (fapte sau acţiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a jeli. ~ o pierdere. /<fr. regretter
Sursă
: NODEX
(351160)
- siveco |
| |
|
|